Când tata nu mai e stânca mea: povestea unei fiice pe marginea prăpastiei
Mă numesc Marta și, până nu demult, eram lumina ochilor tatălui meu. Acum, la 28 de ani, sunt amenințată cu alungarea din casa copilăriei mele, iar sufletul mi-e sfâșiat între amintiri și realitatea crudă. Mă întreb mereu: oare eu m-am schimbat sau lumea din jurul meu a devenit de nerecunoscut?