Mă numesc Viorica și, după o viață întreagă dedicată familiei, mă simt străină în propria casă. Într-un moment de slăbiciune, le-am spus copiilor că voi pleca la azil, iar cuvintele acelea mă urmăresc și azi. Privesc cum relația noastră se destramă și mă întreb dacă am tras linia prea târziu și ce mai înseamnă să fii părinte în lumea de azi.
În ziua în care am împlinit șaptezeci de ani, am hotărât să-mi împlinesc visul de-o viață: o petrecere mare, cu toți cei dragi aproape. Decizia mea a stârnit însă furtuni în familie, iar conflictele cu fiul și nora mea au lăsat urme adânci. Acum, printre resturile petrecerii, mă întreb dacă bucuria unei zile a meritat cu adevărat prețul plătit.
Mă numesc Vasile Popescu. Povestea mea este despre cum gelozia mi-a otrăvit căsnicia, cum m-am îndepărtat de familia mea și cum am încercat să mă întorc la ei, dar doar atunci când aproape pierdusem totul. Mă întreb dacă oricine poate ierta, sau există lucruri ce nu pot fi niciodată reparate.
