Mă numesc Viorica și, după o viață întreagă dedicată familiei, mă simt străină în propria casă. Într-un moment de slăbiciune, le-am spus copiilor că voi pleca la azil, iar cuvintele acelea mă urmăresc și azi. Privesc cum relația noastră se destramă și mă întreb dacă am tras linia prea târziu și ce mai înseamnă să fii părinte în lumea de azi.